Spaniolul Alberto Vazquez Figueroa se numără şi el printre autorii care trezesc uimirea prin câte lucruri ştiu să facă. Prozator semnatar a zeci de volume, scenarist de film, eseist, memorialist, dramaturg, explorator, ziarist şi corespondent de război, instructor de plonjări submarine, om de afaceri, inventator - aproape fiecare dintre carierele acestea este suficient de pretenţioasă pentru a acoperi o viaţă. Iar Figueroa s-a remarcat în toate.
S-a născut la 1 octombrie 1936, la Santa Cruz de Tennerife, în Spania, într-o familie din clasa de mijloc. Tatăl său era republican socialist şi, după izbucnirea războiului civil, a fost arestat în 1937, iar familia, deportată în Africa spaniolă.
Aici, Alberto Vazquez a rămas în curând fără sprijinul părinţilor. Tatăl a fost eliberat din închisoare, dar, bolnav de tuberculoză, s-a internat în spital pentru multă vreme, unde a şi murit. Mama, de asemenea, moare peste câţiva ani. Drept urmare, Alberto Vazquez Figueroa este crescut de un unc ...
Citeşte mai mult...
|
Conceptul de literatură este în genere legat de scriitura frumoasă. Limba literaturii este prin definiţie limba literară şi cititorul obişnuit acceptă limbajul argotic, înjurăturile, exprimările obscene etc. doar ca un mijloc întrebuinţat de autor pentru a colora un personaj sau pentru a-i prezenta caracterul frust şi stările sufleteşti extreme. O asemenea concepţie acoperă zona extrem de largă a literaturii realiste.
Există însă, ca alternativă la acest mod canonic de a utiliza resursele limbii, şi libertatea autorului de a folosi toate izvoarele de expresivitate, indiferent de relaţia lor cu normele limbii literare, cu limba model. E o libertate cu veche tradiţie (Rabelais, printre mulţi alţii) şi care, în vremea apropiată de noi, a produs în literatura americană a anilor ‘50 generaţia numită Beat (Jack Kerouac, William S. Burrough, Allen Ginsberg etc.)
Fără să se numere printre scriitorii generaţiei Beat, autorul americano-german Charles Bukowski este unul dintre scriitorii ce ...
Citeşte mai mult...
Louis-Ferdinand Céline, alias Louis Ferdinand Auguste Destouches, unul dintre cei mai importanţi scriitori francezi din secolul trecut, a fost, totodată, şi unul dintre cei mai controversaţi. Nu doar pentru opera lui - care chiar de la primul roman, Voyage au bout de la nuit (1932) i-a adus celebritatea - ci şi prin antisemitismul său virulent, condamnat de o mare parte a opiniei publice şi a lumii literare franceze.
Céline s-a născut la 27 mai 1894, la Courbevoie (Haut-de-Seine), într-o familie relativ modestă. Tatăl lucra la o companie de asigurări, iar mama era proprietara unui magazin de lenjerie fără prea mulţi clienţi.
În căutarea unei siguranţe materiale ceva mai durabile, părinţii se mută la Paris în 1897, dar situaţia familiei rămâne precară până la decesul bunicii materne, Céline Guilou, în 1904. Moştenirea lăsată de aceasta va face posibilă înscrierea lui Ferdinand Destouche într-o şcoală privată şi apoi trimiterea lui în Anglia şi Germania, spre a învăţa limbile str ...
Citeşte mai mult...
|
Dacă scriitorul rus Vladimir Nabokov, naturalizat american în 1945, a devenit celebru abia în 1955, cu o carte - Lolita - care a stârnit un mare scandal în Statele Unite şi în Marea Britanie, nu trebuie să credem că talentul său ar fi fost superficial, iar faima sa datorată doar atitudiniii nonconformiste, puţin preocupată de tabu-urile morale din jurul său. Lolita a revelat, după ce spiritele s-au liniştit, arta unui mare scriitor - rus, dar de expresie engleză - care evoluase mai mult sau mai puţin obscur până atunci, în pofida prestigiului de care se bucura totuşi în rândul emigraţiei ruse.
Nabokov s-a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt Petersburg, primul din cei cinci copii ai unei familii bogate din înalta societate rusă a vremii. Tatăl era avocat liberal, politician şi ziarist, iar mama făcea parte din nobilime.
Într-o asemenea familie lipsită de griji materiale, cu părinţi care ofereau copiilor o educaţie îngrijită, dar lipsită de pedanterie, Vladimir Nabokov a avut o copilă ...
Citeşte mai mult...
Lumea literară este populată de opere şi scriitori al căror succes este în mare măsură datorat unor campanii eficiente de promovare şi de autopromovare. Aceasta întrucât valoarea este în cele mai multe cazuri o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru ca o carte să fie îndrăgită de cititori. Mai trebuie şi ca această valoare să fie făcută vizibilă, mai trebuie şi ca lor, cititorilor, să li se inculce sentimentul că acele câteva ore, zile sau luni pe care le vor petrece în compania cărţii nu sunt timp pierdut. De regulă, autorii se supun cu plăcere stresului de a participa sau chiar de a iniţia ei înşişi o asemenea campanie, a cărei reuşită se măsoară după numărul exemplarelor vândute, după atenţia care li se acordă de către marile edituri şi după consistenţa cecurilor de onorarii.
Prin Anna Gavalda, ne întâlnim cu o autoare de mare succes - atât comercial, cât şi în faţa criticii literare -, dar cu o autoare atipică, pentru care promovarea nu a fost niciodată un obiectiv importa ...
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
|
JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL |