Recomandări 
Dacă scriitorul rus Vladimir Nabokov, naturalizat american în 1945, a devenit celebru abia în 1955, cu o carte - Lolita - care a stârnit un mare scandal în Statele Unite şi în Marea Britanie, nu trebuie să credem că talentul său ar fi fost superficial, iar faima sa datorată doar atitudiniii nonconformiste, puţin preocupată de tabu-urile morale din jurul său. Lolita a revelat, după ce spiritele s-au liniştit, arta unui mare scriitor - rus, dar de expresie engleză - care evoluase mai mult sau mai puţin obscur până atunci, în pofida prestigiului de care se bucura totuşi în rândul emigraţiei ruse.
Nabokov s-a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt Petersburg, primul din cei cinci copii ai unei familii bogate din înalta societate rusă a vremii. Tatăl era avocat liberal, politician şi ziarist, iar mama făcea parte din nobilime.
Într-o asemenea familie lipsită de griji materiale, cu părinţi care ofereau copiilor o educaţie îngrijită, dar lipsită de pedanterie, Vladimir Nabokov a avut o copilărie despre care mai târziu va spune că era "perfectă". Părinţii vorbeau între ei, cu guvernantele şi cu copiii trei limbi - ruseşte, englezeşte şi franţuzeşte - ceea ce a reprezentat pentru viitorul scriitor emigrant un atu inestimabil.
Revoluţia din 1917, terminată cu venirea bolşevicilor la putere, a destrămat această viaţă armonioasă a familiei Nabokov, cu atât mai mult cu cât Vladimir Dmitrievici, tatăl scriitorului, făcuse parte la un moment dat din administraţia lui Kerenski, ca secretar al guvernului provizoriu. Se refugiază mai întâi în Crimeea şi de aici, în aprilie 1919, după ce bolşevicii triumfă în războiul contra "albilor", în Anglia şi apoi, din 1920, în Germania.
În Germania, Vladimir Nabokov se afirmă ca poet şi prozator de expresie rusă sub pseudonimul V. Sirin şi trăieşte modest, din ocupaţii ocazionale (între altele, dă lecţii de tenis şi de box). Evenimentele triste, în prelungirea marilor tulburări din Rusia, nu-l cruţă totuşi. În 1922, tatăl său este asasinat de un antimonarhist, în timpul unui atentat contra prietenului său, Pavel Nicolaevici Miliukov, fost lider al unui partid antibolşevic şi partizan al unei monarhii cu caracter constituţional. â
Familia se mută la Praga, dar Vladimir Nabokov rămâne în continuare în Germania, unde se şi căsătoreşte cu Vera Evseievna Slonim, în 1925. Vor avea un băiat, Dimitri, care se naşte în 1934.
În 1936, devine evident că nici Germania nu mai este un pământ primitor. Soţia lui Nabokov, Vera, care este evreică, suferă rigorile antisemitismului în ascensiune şi este concediată. Fireşte că orizontul e întunecat şi de alţi nori ameninţători, astfel încât soţii Nabokov pleacă în 1937 în Franţa, iar de aici, peste trei ani, cu întreaga familie, în Statele Unite.
În SUA, Vladimir Nabokov are mult mai mult noroc decât în Germania. Slujbele pe care le ocupă aici la Harvard University's Museum of Comparative Zoology (conservator al colecţiilor de fluturi) sau la Wellesley College, în calitate de conferenţiar de limba şi literatura rusă, îi procură un venit care-i permite să se consacre, în limitele timpului disponibil, scrisului. Un prieten, Edmund Wilson, îl introduce în lumea editorială americană şi debutează ca scriitor de limba engleză cu The Real Life of Sebastian Knight (1941).
Urmează şi alte titluri (culegeri de nuvele, poeme, eseuri, romane), cele mai multe după 1955, când a apărut romanul Lolita. Refuzat de editurile americane, Lolita a fost publicat mai întâi în Franţa şi a devenit un mare succes de public şi în faţa criticii literare.
Republicat la New York în 1958, romanul a fost ecranizat de două ori, la distanţă de 35 de ani (1962 şi 1997). El narează o pasiune imposibilă, o obsesie de o senzualitate dramatică a unui bărbat între două vârste pentru o fetiţă de 12 ani, foarte personală, plină de farmec şi provocatoare.
Celebritatea romanului, dincolo de subiectul aflat la limita normelor morale unanim acceptate, s-a datorat şi calităţii scriiturii care i-a adus lui Nabokov un mare prestigiu. Nabokov a vrut să distrugă romanul înainte de a-l termina, dar Vera, soţia lui, l-a împiedicat s-o facă.
Lolita i-a adus lui Nabokov totala independenţă materială. El a putut astfel să revină în Europa şi să se stabilească la Montreux, în Elveţia, spre a se consacra total scrisului. A început să se ocupe şi de traducerea scrierilor sale din limba rusă în limba engleză. Astfel, în 1971, el a publicat romanul Gloria (scris în limba rusă în 1932), în care viaţa personajului principal cuprinde numeroase elemente autobiografice.
Vladimir Nabokov a murit la 2 iulie 1977, în Hotelul Palace din Montreux, în care locuia.