Recomandări 
Lumea literară este populată de opere şi scriitori al căror succes este în mare măsură datorat unor campanii eficiente de promovare şi de autopromovare. Aceasta întrucât valoarea este în cele mai multe cazuri o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru ca o carte să fie îndrăgită de cititori. Mai trebuie şi ca această valoare să fie făcută vizibilă, mai trebuie şi ca lor, cititorilor, să li se inculce sentimentul că acele câteva ore, zile sau luni pe care le vor petrece în compania cărţii nu sunt timp pierdut. De regulă, autorii se supun cu plăcere stresului de a participa sau chiar de a iniţia ei înşişi o asemenea campanie, a cărei reuşită se măsoară după numărul exemplarelor vândute, după atenţia care li se acordă de către marile edituri şi după consistenţa cecurilor de onorarii.
Prin Anna Gavalda, ne întâlnim cu o autoare de mare succes - atât comercial, cât şi în faţa criticii literare -, dar cu o autoare atipică, pentru care promovarea nu a fost niciodată un obiectiv important.
Născută în 1970 la Boulogne-Baillancourt (Franţa), Anna Gavalda a făcut primii paşi în literatură în 1992, când a primit un premiu literar pentru o compoziţie intitulată La plus belle lettre d'amour.
Debutul editorial se va produce 7 ani mai târziu şi, între timp, viitoarea scriitoare va practica mai multe profesii: predă limba franceză la un colegiu, este asistentă veterinară, traduce cărţi din Harlequin, scrie cronici pentru Journal de Dimanche.
Câştigă concursurile literare la care participă, dar editurile nu o bagă în seamă. Cu o singură excepţie: "Am acoperit tot Parisul editorial cu fotocopiile mele. N-am primit un singur cuvânt personal, doar scrisori tip. Pe urmă mi-am trimis manuscrisul la editura Dilletant, pentru că iubeam coperţile cărţilor lor. Două zile mai târziu, Dominique Gaultier m-a sunat ca să semnăm un contract. A fost o poveste frumoasă".
Se întâmpla asta în 1999 şi Anna Gavalda va debuta cu un volum de nuvele: Aş vrea să mă aştepte şi pe mine cineva. Cartea are un succes imediat şi extraordinar. Se vinde în aproape 900 de mii de exemplare în Franţa şi, cu totul, după traducerea ei în numeroase alte limbi, în aproximativ 2 milioane de exemplare. Obţine Le Grand Prix RTL-Lire.
Cele douăsprezece nuvele care fac parte din volum se disting prin simplitate şi prin naturaleţe. Nuvelele sunt axate, toate, pe identificarea unui moment de criză care schimbă complet viaţa personajului principal.
Succesul însă nu o bucură prea tare, fiindcă vine pe fondul unei experienţe dureroase de cuplu. E vorba de divorţ, pe care Anna Gavalda, mamă a doi copii, se pare că nu l-a dorit.
Dar, cum spune Jorge Luis Borges întruna din conferinţele sale, un scriitor trebuie să accepte cu seninătate tot ce i se întâmplă, bine sau rău, fiindcă acest tot este materie pentru operele sale. În cazul Annei Gavalda, recomandarea lui Borges este cum nu se poate mai pertinentă. Căci ea va debuta ca romancieră în 2003, la aceeaşi editură Le Dilletant, cu O iubeam, roman inspirat din episodul şi suferinţa divorţului.
Şi din nou succesul se prezintă la întâlnire. O iubeam devine best-seller şi se vinde în peste 1,3 milioane de exemplare.
Cifrele acestea sunt evocate de toţi comentatorii operei Annei Gavalda pentru că ele se află în total contrast cu simplitatea şi cu modul detaşat în care autoarea îşi tratează propria carieră literară. Ea dă rareori interviuri, dar, când le dă, răspunsurile se disting prin francheţe şi autoironie: "Am devenit celebră de curând şi deci încă n-am opinii despre toate". Ori, în altul, răspunzând la o întrebare despre ofertele mai mult decât generoase din partea marilor edituri pe care ea le refuză, rămânând fidelă editurii mici şi inteligente unde i-a fost recunoscut talentul: "Textele frumoase sunt mai de preţ decât cecurile frumoase." Sau, despre acelaşi subiect, într-un alt interviu: "Prefer să fiu prinţesă la o curte mică decât curtezană într-un palat măreţ".
Din zecile de milioane de euro cu cât s-au vândut cărţile sale, scriitoarea nu a pretins onorarii de excepţie, ba dimpotrivă, s-a mulţumit cu ce i s-a propus, fără să negocieze. De altfel, ea nici nu are agent literar, ceea ce e cu totul neobişnuit pentru un autor cu o carieră atât de strălucită.
Anna Gavalda, care nu consacră scrierii de romane mai mult de trei ore pe zi, continuă să publice în zilele noastre alte best-seller-uri. Fac parte dintre acestea în special două romane, Ensemble c'est tout (2004) şi La Consolante (2008). Două dintre romanele ei au fost ecranizate: Ensemble c'est tout, în 2007, şi O iubeam, în 2009.