Libraria Pagini Romanesti

Louis-Ferdinand Céline, alias Louis Ferdinand Auguste Destouches, unul dintre cei mai importanţi scriitori francezi din se­co­lul trecut, a fost, totodată, şi unul dintre cei mai controversaţi. Nu doar pentru opera lui - care chiar de la primul roman, Voyage au bout de la nuit (1932) i-a adus celebritatea - ci şi prin antisemitismul său virulent, condamnat de o mare parte a opiniei publice şi a lumii literare fran­ceze.

Céline s-a născut la 27 mai 1894, la Courbevoie (Haut-de-Seine), într-o familie relativ modestă. Tatăl lucra la o companie de asigurări, iar mama era proprietara unui ma­gazin de lenjerie fără prea mulţi clienţi.

În căutarea unei siguranţe materiale ceva mai durabile, părinţii se mută la Paris în 1897, dar situaţia familiei rămâne precară până la decesul bunicii materne, Céline Guilou, în 1904. Moştenirea lăsată de aceasta va face posibilă înscrierea lui Ferdinand Destouche într-o şcoală privată şi apoi tri­miterea lui în Anglia şi Germania, spre a învăţa limbile străine pe care părinţii lui le conside­rau indispensabile pentru construirea unei cariere în comerţ.

Dar viitorul scriitor nu părea dispus să urmeze o asemenea carieră. Poate din acest motiv, la 18 ani, fără să aştepte recrutarea, se angajează pentru trei ani în armată, la Ram­bouillet, într-un regiment de cavalerie grea. Aici va trăi primele experienţe ale războiului şi va fi rănit de un glonte la braţ. Operaţia nu este un succes - ea va fi repetată un an mai târziu. Nici a doua oară, Ferdinand nu e însă mai norocos: va rămâne cu sechele, care vor face din el în proporţie de 70% un infirm.

Dar primeşte medalii militare de merit şi, în cele din urmă, este trimis să lucreze la consulatul francez de la Londra, la serviciul de paşapoarte.

După război, se căsătoreşte şi face studii de medicină la Rennes, terminate cu o licenţă în 1924. Începe o perioadă de călătorii profesionale în Statele Unite, Canada, Cuba, Anglia, Elveţia, ca angajat la Societatea Na­ţi­u­nilor, în serviciul de igienă. Divorţează şi din aceşti ani datează primele romane - premergătoare pentru Voyage au bout de la nuit, roman apărut în 1932 la editura Denoël.

Romanul va fi semnat cu pseudoni­mul Céline, în amintirea bunicii la a cărei moarte Louis-Ferdinand a suferit mult.

Voyage au bout de la nuit se bucură de succes, este tradus în italiană, rusă şi germa­nă, iar Céline primeşte premiul Renaudot (după ce fusese mare favorit pentru premiul Goncourt). În paralel cu scrisul, Louis-Ferdinand continuă să practice şi medicina.

Romanul următor, Moarte pe credit (1936), stârneşte numeroase discuţii. La pu­blicare, editorul Denoël îl cenzurează, elimi­nând pasaje care-i par obscene, dar romanul nu are succes în librărie. Din cauza antisemi­tismului său făţiş, Céline intrase deja în conflict cu lumea lite­rară, iar criticii îl evitau sau îi erau ostili. Să fi stimulat acest eşec tendinţa lui Céline de a-şi contraria şi mai mult ad­ver­sarii? Cert este că el renunţă temporar la redactarea altor ro­­ma­­­ne şi se consacră scrierii unor pamflete antisemite virulente, publicate, de asemenea, la Denoël. Unul dintre ele, unde Céline reia toate clişeele antisemite, editat în 75 de mii de exemplare, va deveni best-seller în timpul ocupaţiei.

Parisul va fi eliberat în august 1944, dar Céline, recăsătorit din 1943, se află din iunie în Germania. De aici, trece în 1945 în Dane­marca, unde află de moartea mamei sale şi de asasinarea editorului Robert Denoël.

Céline este acuzat de colaboraţionism, iar justiţia franceză îl condamnă în 1950 la un an închisoare, la plata unei amenzi de 50 de mii de franci şi la oprobriu naţional. Dar, peste câteva luni, un tribunal militar din Paris îl amnistiază şi Céline, împreună cu soţia lui, se pot întoarce la Paris, unde critica începe să se intereseze din nou de el. Moarte pe credit, republicat la Gallimard, roman de un realism exasperant despre suferinţa omenească, sensibil, scris într-un limbaj crud, este acum considerat la fel, dacă nu chiar şi mai valoros, decât Voyage au bout de la nuit. Iar dintre noile romane, De la un castel la altul mar­chează revenirea succesului. În aceeaşi notă cu Moarte pe credit, De la un castel la altul aduce sub ochii cititorului imaginea Germa­niei din ultima parte a războiului, "o lume de sânge şi foc pe trei sferturi distrusă, străbătută de fiinţe buimăcite, în căutare de hrană şi de adăpost" (New York Times).

Céline moare în 1961, din cauza unui anevrism. Cu el, dispărea nu doar unul dintre scriitorii francezi cei mai originali din secolul trecut, ci şi un înnoitor al stilului narativ, care a marcat puternic litera­tura multora dintre contemporanii săi.