Recomandări 
Conceptul de literatură este în genere legat de scriitura frumoasă. Limba literaturii este prin definiţie limba literară şi cititorul obişnuit acceptă limbajul argotic, înjurăturile, exprimările obscene etc. doar ca un mijloc întrebuinţat de autor pentru a colora un personaj sau pentru a-i prezenta caracterul frust şi stările sufleteşti extreme. O asemenea concepţie acoperă zona extrem de largă a literaturii realiste.
Există însă, ca alternativă la acest mod canonic de a utiliza resursele limbii, şi libertatea autorului de a folosi toate izvoarele de expresivitate, indiferent de relaţia lor cu normele limbii literare, cu limba model. E o libertate cu veche tradiţie (Rabelais, printre mulţi alţii) şi care, în vremea apropiată de noi, a produs în literatura americană a anilor ‘50 generaţia numită Beat (Jack Kerouac, William S. Burrough, Allen Ginsberg etc.)
Fără să se numere printre scriitorii generaţiei Beat, autorul americano-german Charles Bukowski este unul dintre scriitorii cei mai radicali şi mai nonconformişti în materie de limbă. Bukowski nu e un calofil ca Lawrence Durrel, dar expresivitatea povestirilor şi romanelor sale este la fel de percutantă, deşi sursele ei se află la antipodul celor utilizate de Durrel.
Charles Bukowski, pe numele său adevărat Heinrich Karl Bukowski, s-a născut la 16 august 1920, la Andemach, în Germania, ca fiu al soldatului american Heinrich Bukowski şi al Katarinei Fett, de origine germană.
Părinţii viitorului scriitor, care s-au cunoscut imediat după încheierea războiului, s-au căsătorit şi, în 1923, au emigrat în Statele Unite - mai întâi la Baltimore, în Maryland.
În 1930, familia Bukowski s-a mutat în sudul Los Angeles-ului, unde Heinrich Bukowski, tatăl, avea rude. Începe acum pentru copilul Bukowski o perioadă extrem de dificilă, care va continua în timpul adolescenţei şi care-i va marca stilul de viaţă, pe care nu l-a părăsit până la ultima suflare.
La Los Angeles este victima unor agresiuni repetate din partea altor copii, care, în plus, îşi bat joc de accentul său german. Umilinţele acestea se adaugă celor îndurate acasă, unde tatăl său - de cele mai multe ori lipsit de slujbă - îşi vărsa asupra lui frustrarea şi-l pedepsea cu violenţă pentru vini meschine sau imaginare.
Survine apoi o nenorocire: în primii ani din adolescenţă, chipul îi este devastat de o acnee incurabilă, de care va suferi toată viaţa şi care îi va adânci şi complexele de inferioritate şi singurătatea. Îşi găseste în curând refugiul, la iniţierea unui camarad, în alcool. Bukowski devine alcoolic cronic şi va rămâne aşa până la moarte, în pofida avertismentelor venite din partea medicilor.
La Los Angeles, el urmează timp de doi ani cursuri de artă, ziaristică şi literatură şi pozează ostentativ, din bravadă şi spirit de rebeliune, în nazist. Renunţă la această poză când japonezii atacă SUA, la Pearl Harbour. Va începe acum o viaţă de itinerant prin toată America, timp de doi ani, în care trăieşte din expediente şi din munci manuale. În cele din urmă, se angajează ca poştaş. Viaţa de poştaş îl plictiseşte teribil, dar ea are avantajul că-i oferă banii necesari să bea şi să facă pariuri la cursele de cai.
La 24 de ani, publică prima povestire în magazinul Story. Dezamăgit însă de lipsa ecourilor, nu mai scrie nimic circa zece ani Se căsătoreşte în 1955 cu Barbara Frye şi divorţează peste doi ani.
Barbara Frye este prima dintre femeile care au exercitat asupra lui o influenţă benefică. Cea mai importantă dintre ele va fi Jane Cooney Baker, a cărei moarte în 1962 Bukowski o va regreta toată viaţa. Avea aproape 50 de ani, scrisese şi publicase în magazinul underground Open City numeroase texte - autobiografice şi povestiri - când a început să aibă succes literar. Editura Black Sparrow Press i-a făcut o ofertă de publicare. Se retrage din munca sa de la poştă şi se consacră în întregime scrisului. În 1994, moare în urma unei leucemii, la 74 de ani. Va lăsa în urmă o operă uriaşă, alcătuită din mii de poezii, sute de povestiri şi şase romane.
Povestiri despre nebunia obişnuită (1983) este o carte despre întâmplări pe care alţii "le înfrumuseţează sau le ascund"(J-F Bizot) - sex, violenţă, mizeria cotidiană etc.
Acelaşi univers îl explorează Cea mai frumoasă femeie din oraş (1984), o carte aclamată de cititori din numeroase ţări, dar rău primită de critica sufocată de prejudecăţi.
Romanul De duzină, apărut în 1994, este ultimul semnat de Charles Bukowski. E un roman parodic la adresa naraţiunilor poliţiste, de un umor cuceritor, în care personajul Nick Belane este un alter ego al autorului.